Top 5 capodopere care n-au avut niciun sens prima data cand le-ai vazut!

Exista filme care sunt gandite sa te provoace, sa iti lase intrebari, sa te faca sa revii asupra lor. Dar unele sunt atat de criptice, incat prima oara cand le vezi ai impresia ca ai urmarit ceva profund, dar n-ai retinut nimic. Doar confuzie. Iata 5 capodopere care sunt iubite de critici, premiate, dar complet bulversante pentru majoritatea spectatorilor la prima vizionare.

1. 2001: A Space Odyssey (1968)

Un film iconic regizat de Stanley Kubrick, laudat pentru viziunea sa cinematografica si pentru felul in care exploreaza evolutia umanitatii si relatia omului cu inteligenta artificiala. Dar daca te uiti la el fara sa stii mare lucru dinainte, ai parte de: maimute care descopera arme, un monolit misterios, o calatorie psihedelica in spatiu si un copil urias plutind intr-un glob. De ce? Cum? Nimeni nu stie sigur.

2. Mulholland Drive (2001)

David Lynch livreaza aici unul dintre cele mai interpretate filme din istoria moderna. Realitate si vis se intrepatrund pana la pierderea oricarei logici conventionale. Cine e cine? Cand se intampla ce? Este un film despre Hollywood, iluzii, trauma, iubire? Toate si niciuna. Un labirint psihologic in care te poti rataci definitiv.

3. The Tree of Life (2011)

Terrence Malick a combinat povestea unei familii texane cu imagini despre nasterea universului si dinozauri CGI. E poetic, e profund, dar pentru multi spectatori a fost doar un film lung, lent, si imposibil de urmarit fara sa te intrebi: „Despre ce e, de fapt?”

4. Primer (2004)

Un film despre calatorii in timp facut cu un buget minuscul, dar cu o complexitate greu de egalat. Dialoguri tehnice, linii temporale multiple si o structura care pare facuta special ca sa-ti testeze atentia. Practic, ai nevoie de o harta si un tutorial pe YouTube dupa fiecare scena.

5. Synecdoche, New York (2008)

Charlie Kaufman regizeaza aici un film despre un regizor care creeaza o piesa de teatru care reflecta intreaga sa viata, pe masura ce viata se destrama. Da, e la fel de meta si de incalcit cum suna. Filmul e o meditatie asupra mortii, identitatii si timpului – dar greu de patruns daca nu esti dispus sa-l mesteci mental cateva zile.