Iti recomandam un super thriller din 2025, disponibil pe Netflix!

După aproape un deceniu de absență de pe marele ecran, Kathryn Bigelow revine cu "A House of Dynamite", un thriller care explorează teama nucleară și reacțiile din culisele deciziilor guvernamentale. Filmul se prezintă ca o cursă contracronometru, dar, deși captivant, nu reușește întotdeauna să ofere profunzimea așteptată de la o regizoare de calibru.

O revenire tensionată, dar nu fără cusur

Bigelow a construit un renume pentru thrillerele sale intense, de la Near Dark și Point Break până la câștigătorul Oscarului, The Hurt Locker. În A House of Dynamite, regizoarea încearcă să combine tensiunea militară cu dramele personale ale personajelor, însă filmul uneori pare mai preocupat de mecanica crizei decât de dezvoltarea umană a personajelor.

Rebecca Ferguson interpretează rolul Capitanei Olivia Walker, al cărei început de zi obișnuit devine rapid o luptă pentru salvarea vieților. „Olivia este prinsă între responsabilitatea profesională și cea personală, iar Ferguson oferă momente solide de tensiune și vulnerabilitate”, spune unul dintre critici. Totuși, scenariul nu îi permite să iasă cu adevărat în evidență în fața unui ansamblu de personaje multiple.

Gabriel Basso, ca Jake, tânărul Deputy National Security Advisor, aduce un strop de umanitate și umor involuntar, dar rolul său rămâne subdezvoltat. Jared Harris, în schimb, are o secvență memorabilă ca Secretar al Apărării, confruntându-se cu perspectiva morții fiicei sale. Idris Elba interpretează președintele într-o manieră relaxată, cu un amestec de carismă și umor: „El este al treilea președinte pe care îl am și toți sunt narcisiști cronic. Cel puțin acesta citește o gazetă,” glumește șeful său de securitate, aducând o notă de ușurare într-un film tensionat.

Scenariul și structura narativă

Noah Oppenheim, cunoscut pentru Jackie și Zero Day, a scris un scenariu dens, plin de acronime și termeni militari. Filmul este structurat ca un triptic de perspective, fiecare secțiune rescriind criza nucleară dintr-un unghi diferit. Această abordare oferă ritm și tensiune, dar în același timp poate fi confuză pentru spectatori și face ca unele personaje să fie subexploatate.

Din punct de vedere vizual, Bigelow evită spectacolele de efecte speciale și violență explicită, mizând pe anticiparea și tensiunea psihologică. Această decizie este admirabilă, dar pentru unii spectatori poate face filmul să pară uneori static, mai ales în secțiunile centrali, axate pe dialog și protocoale tehnice.

Ce funcționează și ce nu

Filmului îi reușește să creeze o tensiune reală și o senzație de urgență. Momentele finale sunt intense și, în ciuda previzibilității scenariului — știm că armele nucleare sunt înfricoșătoare — Bigelow reușește să păstreze spectatorul implicat.

Pe de altă parte, A House of Dynamite nu evită anumite clișee hollywoodiene. Personajele de la Casa Albă sunt aproape toate binevoitoare și oneste, iar rolul liderului feminin de decizie, deși central, nu este suficient explorat din punct de vedere psihologic. De asemenea, distribuția vastă face ca unele performanțe să fie marginalizate, deși actorii implicați sunt de top.

Concluzie

A House of Dynamite este o revenire binevenită pentru Kathryn Bigelow, cu momente autentice de tensiune și un ritm alert, dar filmul nu atinge pe deplin profunzimea dramatică a celor mai bune lucrări ale sale. Este un thriller competențial și informativ, dar cu unele ezitări narative și personaje subdezvoltate. În ansamblu, merită vizionat, însă așteptările trebuie să fie ajustate: nu este capodopera regizoarei, ci mai degrabă un exercițiu intens, uneori frustrant, de suspans militar.

„Nu voiam să ne pierdem în efecte speciale inutile. Publicul trebuie să simtă frica anticipării,” spune Bigelow. Așa cum arată filmul, intenția este clară, chiar dacă execuția nu este întotdeauna perfectă.