Vă recomandăm o poveste caldă și plină de suflet, disponibilă acum pe Netflix

Nonnas — Un film care te îmbrățișează

Filmul Nonnas a apărut pe Netflix în 2025 și spune o poveste simplă, dar plină de căldură. Joe Scaravella, interpretat de Vince Vaughn, își pierde mama și caută un mod de a o onora și de a păstra vie legătura cu rădăcinile și cu ce îl făcea fericit când era copil. Această dorință îl duce la ideea de a deschide un restaurant italian — nu unul oarecare — ci unul în care bucătăresele să fie nonne (bunici), femei care gătesc după rețetele transmise din familie, cu dragoste și tradiție.

Restaurantul se numește Enoteca Maria, iar nonnele nu sunt doar personaje de decor: ele sunt inima filmului, fiecare cu poveștile, cu fragilismele și cu farmecele ei. Filmul folosește locul acesta nu doar pentru mâncare, ci ca spațiu de vindecare — pentru Joe, dar și pentru nonne, pentru comunitate, pentru legături de familie și prietenie.

Actori și personaje care dau farmec

Vince Vaughn este protagonistul, Joe, omul care pornește în acest proiect din durere, dar și din speranță și dorința de a crea ceva care să fie mai mult decât un local. Linda Cardellini joacă rolul Oliviei, o prietenă din liceu cu care Joe se reconectează, și care ajută nu doar practic (legal, administrativ), dar și emoțional. Joe Manganiello este Bruno, prietenul de-o viață al lui Joe, sceptic la început, dar de nădejde pe parcurs.

Printre nonne apar actrițe veterane precum Susan Sarandon, Lorraine Bracco, Brenda Vaccaro și Talia Shire. Ele aduc nuanță, autenticitate, momente amuzante și momente de reflecție. Nu lipsesc personaje secundare simpatice: vecine, clienți, oameni ai cartierului, toți contribuind la atmosfera filmului — căldură, familii, comunitate.

Ce îl face plăcut, ce nu e perfect

Nonnas excelează în a transmite o stare: de confort, nostalgia rețetelor familiei, simțul apartenenței, ideea că mâncarea bunicii și poveștile ei sunt mai mult decât hrană. Vizual și stilistic nu are pretenții mari, dar se observă grija pentru decoruri, costume, atmosfera locurilor — restaurantele italiene vechi, mesele copioase, dialogurile simple, dar emoționante. Umorul e bland și natural, nu forțat, conflictele nu sunt violente, ci mai degrabă interioare, legate de pierdere, responsabilități, teama de a nu dezamăgi.

Pe de altă parte, filmul nu evită clișee: personajul care pornește „din nimic”, scepticismul celor din jur, momente previzibile. Unele personaje par construite după tipare. Ritmul nu e foarte alert — dacă ești obosit sau cauți ceva cu suspans mare, poate nu e pentru tine. Dar dacă vrei liniște, ceai, mâncare bună și o poveste care să te încălzească, Nonnas livrează.