Recomandare: Un film SF cu Brad Pitt este disponibil pe Hbo Max!

**Ad Astra (2019), regizat de James Gray, este un film science-fiction introspectiv care folosește vastitatea spațiului cosmic ca fundal pentru o poveste profund personală despre izolare, relații și nevoia de sens. **

Departe de a fi un blockbuster convențional, filmul propune o experiență contemplativă, în care aventura spațială devine pretext pentru o analiză a emoțiilor și a fragilității umane.

Acțiunea îl urmărește pe Roy McBride, un astronaut cunoscut pentru autocontrolul său aproape inuman, trimis într-o misiune ce îl poartă dincolo de limitele obișnuite ale explorării spațiale. Pe măsură ce călătoria avansează, filmul se transformă într-o meditație asupra distanței – nu doar cea fizică dintre planete, ci și cea emoțională dintre oameni. Spațiul devine o oglindă a singurătății interioare a personajului principal. Ad Astra imaginează un viitor în care explorarea cosmosului a devenit aproape banală, integrată în rutina umană, dar această familiaritate nu aduce neapărat apropiere sau împlinire. Stațiile spațiale, bazele lunare și călătoriile interplanetare sunt prezentate cu un realism rece, accentuând senzația de alienare și gol interior. Filmul sugerează că progresul tehnologic nu rezolvă automat nevoia profundă de conexiune umană.

Stilul vizual este unul dintre punctele forte ale filmului. Cadrele ample, minimalismul decorurilor și utilizarea tăcerii creează o atmosferă solemnă, aproape melancolică. Spațiul nu este romanticizat, ci prezentat ca un mediu indiferent, uneori ostil, care obligă personajele să se confrunte cu propriile temeri și limite.

La nivel tematic, Ad Astra vorbește despre moștenirea emoțională dintre părinți și copii, despre obsesie și despre prețul plătit pentru ambiție. Fără a apela la explicații facile sau conflicte spectaculoase, filmul construiește tensiunea din interiorul personajelor, punând accent pe introspecție și maturizare emoțională. Ad Astra este un film care se adresează mai degrabă răbdării și sensibilității spectatorului decât nevoii de spectacol. Este o experiență cinematografică meditativă, care folosește science-fiction-ul ca limbaj pentru a vorbi despre condiția umană, singurătate și dorința universală de a fi înțeleși și acceptați.