Recomandare: Un thriller de razbunare captivant, cu o nota de 7.6 pe IMDb – acum pe HBO Max

The Count of Monte Cristo (2024) – O adaptare energică și captivantă a unui clasic al literaturii

Există un motiv pentru care The Count of Monte Cristo al lui Alexandre Dumas a rămas atât de durabil: povestea este extrem de satisfăcătoare. Această narațiune despre închisoare nedreaptă și răzbunare meticulos planificată este considerată textul esențial al thriller-ului de răzbunare, fiind adaptată de nenumărate ori pentru marele ecran. Publicul american de o anumită vârstă își va aminti probabil de adaptarea din 2002 regizată de Kevin Reynolds (faimos pentru Waterworld), iar dacă nu sunt familiarizați cu acea variantă, există întotdeauna o referire importantă în The Shawshank Redemption.

Noua adaptare în limba franceză este scrisă și regizată de duo-ul Alexandre de La Patellière și Matthieu Delaporte, care au semnat și adaptarea de succes a lui Dumas pentru The Three Musketeers din anul trecut. Această variantă bifează multe dintre aceleași puncte forte ale acelor filme pline de aventură, dar ceea ce o face specială, atât printre alte adaptări ale acestei povești, cât și în genul thriller-ului de răzbunare în general, este recunoașterea implicațiilor etice complexe ale unei astfel de povești. Patellière și Delaporte pun accent pe complexitatea morală într-un mod în care mulți dintre urmașii lui Monte Cristo nu o fac.

Un început electrizant

Filmul ne captează imediat atenția cu un început visceral: o furtună pe mare, o navă în flăcări și o damă aflată în pericol. Ea este salvată de marinarul Edmond Dantès (interpretat de Pierre Niney), care ignoră o comandă directă din partea căpitanului său autoritar, Danglars (jucat de Patrick Mille), iar acesta din urmă îl reclamă pentru insubordonare. Cu toate acestea, Danglars este pedepsit în locul lui Dantès, iar marinarul este promovat la rangul de căpitan. Aceasta reprezintă o oportunitate importantă pentru Dantès, care urmează să se căsătorească cu Mercedes (interpretată de Anaïs Demoustier), o femeie dintr-o familie înstărită. Dar, din păcate, această fericire nu este de lungă durată: Dantès este arestat chiar în ziua propriei sale nunți (un moment extrem de nedrept), fiind acuzat pe nedrept de spionaj de către fostul său căpitan, Danglars, și de procurorul corupt Gérard de Villefort (interpretat de Laurent Lafitte).

Răzbunarea în închisoare și fuga

Anii trec. În închisoare, Dantès este bătut, umilit și lăsat să putrezească, fiind susținut doar de amintirile sale despre Mercedes. Dar în celula de lângă el, găsește un prieten și un mentor în Abbé Faria (interpretat de Pierfrancesco Favino), un alt prizonier care îi învață pe Dantès cum să scape din închisoare. Faria îi dezvăluie locația unui mare tezaur, pe care promite să-l împartă cu Dantès, dacă reușesc să evadeze.

Și, desigur, evadarea are loc, într-o secvență extrem de tensionată, unde regizorii jonglează între pregătirea detaliată a planului și execuția sa, fără a dezvălui toate detaliile. Dantès preia identitatea contei de Monte Cristo și își pune în aplicare un plan complicat pentru a se răzbuna pe cei trei bărbați care l-au distrus: Danglars, de Villefort și fostul său prieten Fernand de Morcerf (interpretat de Bastien Bouillon), care i-a furat iubita, Mercedes, în timpul absenței sale. Cu ajutorul tânărului Andrèa (interpretat de Julien de Saint Jean) și a misterioasei Haydée (interpretată de Anamaria Vartolomei), care au propriile motive pentru a se răzbuna, Dantès pune în aplicare un plan extraordinar. „De acum înainte, eu recompensez și eu pedepsesc,” jură Dantès, și astfel își duce la îndeplinire misiunea.

Complexitatea morală și dilemele etice

Dacă toate aceste evenimente par complicate, este tocmai pentru că sunt, dar în mod plăcut, iar adaptarea solidă a lui Patellière și Delaporte reușește să păstreze complexitatea narativă și numeroasele personaje, fără a compromite claritatea. De-a lungul filmului, regizorii folosesc cu abilitate secvențe dramatice și mici dezvăluiri care captivează audiența, iar caracterizările sunt excelente. Suntem atrași în răzbunarea dreaptă a lui Dantès, o combinație între război fizic și psihologic, minciuni, înșelăciuni și seducție. Dar, în același timp, ne pasă de acești oameni și de miza lor emoțională; atunci când Dantès, în haina contelui, se confruntă cu iubirea sa pierdută, există o vulnerabilitate în confesiunea sa care face ca filmul să fie mai mult decât un simplu thriller de acțiune.

Actoria lui Pierre Niney este impecabilă, trecând cu ușurință de la eroul idealist la un anti-erou nemilos și încăpățânat. Această transformare a personajului este realizată cu subtilitate, iar Niney face din Dantès un personaj complex, în care lupta interioară este la fel de importantă ca și conflictele externe.

Răzbunarea și costurile sale morale

În actul al treilea, filmul subliniază consecințele neașteptate ale răzbunării. În timp ce Dantès descoperă că niciun om nu poate coborî în această mocirlă fără a fi afectat, există un moment crucial în care, în ciuda răutății clare a inamicilor săi, el provoacă daune colaterale și celor nevinovați. Când este confruntat cu acest lucru, refuză să renunțe. „Dacă renunț la răzbunarea mea, renunț la singura forță care mă mai ține în viață,” spune el, dar, de fapt, devine atât de obsedat de răzbunare încât își pierde umanitatea.

Concluzie

The Count of Monte Cristo (2024) este o adaptare energică, captivantă și plină de viață. Este un film de aventură clasic, cu eroi nobile, domnițe în pericol, dueli la răsărit și lupte de sabie pline de adrenalină. Cinematografia este luxuoasă, costumele sunt impecabile, iar muzica amplifică drama poveștii. În ciuda faptului că producțiile americane din acest gen au uitat cum să creeze epice bune, această peliculă franceză reînvie tradiția aventurilor cinematografice de mare amploare.